Ninge. Ninge. Ninge.

Si ce daca ninge? Ninge la tine in casa?

Nu, dar… pe afara totul e alb. Nu spun ca nu imi place, dar.. dar.. cand s-o topi? Cand or pica turturi pe trotuar, can o sa intre apa in case? ce ne facem atunci? Mmm..

In fine, nu asta-i baiu’. A mai trecut o saptamana din anul asta, e din nou vineri(de fapt e sambata, acum cand scriu e deja trecut de ora doispe), dar zambetul meu de vineri nu e la locul lui. Nu e la locul lui, fiindca-s suparat.

Suparat pentru ca mi-am cumparat un trepied flexibil dintr-asta si am fost tare incantat de afacere. Zece lei nu-i mare lucru, da’ chiar de zece lei m-a tinut. Mai mult de 24 de ore nu a rezistat.

L-am scos din folie, am instalat camera pe el. Totul a mers bine, pana cand azi(de fapt ieri) a pocnit. Pur si simplu. POC! Adio trepied flexibil!

Am de gand sa-l repar cumva, ca-s roman si ma pricep(nu stiu daca faptul ca sunt roman este un argument valabil care sa poata demonstra maestria mea in reparatii, dar macar am incercat). O sa cumpar de la coltul blocului un tub de ceva, ceva lipici…super glue. O picatura de ceva cu care sa-l pot lipi.

Garantia trepiedului e inca valabila, ambalajul si bonuletul sunt intacte. Dar merita oare sa-i deranjez pe frumuseii aia de la domo pentru zece lei?

E decat zece lei domnu’

Si n-am decat sa-l pastrez. Sal, copii! Fiti pe faza ca pregatesc ceva pentru saptamana viitoare, v-am pupat!

A si inca ceva: nu recomand mini trepiedul flexibil Hama.